Principiul: oțel în tensiune, beton în comprimare
Oțelul și betonul pot fi combinate într-un singur element care poartă sarcina, deoarece punctele lor forte se completează reciproc. Secțiunea de oțel este eficientă la întindere și la încovoiere, în timp ce betonul este eficient la compresiune și oferă masă, rigiditate și rezistență la foc. Construcția compozită exploatează acest lucru forțând cele două materiale să se deformeze împreună, ceea ce necesită o conexiune de forfecare mai degrabă decât un simplu contact lagăr.
Există trei configurații comune. Într-o grindă compozită, o grindă H susține o placă turnată pe loc sau prefabricată, iar interfața poartă forfecare longitudinală prin conectori sudați. Într-un element învelit, secțiunea de oțel este înconjurată de beton armat, care o protejează de foc și previne flambajul local. Într-un tub de oțel umplut cu beton, betonul se află într-o secțiune goală sau într-o cutie fabricată, iar tubul de oțel limitează betonul și poartă o parte din sarcină.
Conexiunea la forfecare și rezistența betonului
Legătura dintre oțel și beton este caracteristica definitorie a unei grinzi compozite, iar conectorii cu știfturi cu cap sudați prin flanșă sunt soluția obișnuită. Sudarea se efectuează după o procedură recunoscută de sudare a știftului, cum ar fi AWS D1.1/D1.1M, iar capacitatea conectorului este calculată din rezistența betonului și suprafața știftului. Practica de proiectare din Statele Unite este prezentată în Specificația AISC, Capitolul I, care limitează rezistența betonului utilizată pentru grinzile compozite la un interval de la 17 MPa la 69 MPa și care stabilește rezistența la forfecare a conectorului ca fiind cea mai mică dintre termenul legat de beton și o limită superioară bazată pe rezistența la tracțiune a stâlpului. În Europa regulile echivalente sunt în EN 1994-1-1.
| Articol | Regula tipică |
|---|---|
| Diametrul știftului | Limitat în raport cu grosimea flanșei, astfel încât sudarea să nu deterioreze flanșa |
| Lungimea crampoanelor | Aleasă pentru a dezvolta știftul în placă, în mod normal aproximativ patru diametre de știft |
| Gama de rezistență a betonului | 17 MPa până la 69 MPa conform regulilor fasciculului compozit AISC |
| Armare plăci | Bare transversale distribuite necesare pentru a transfera forfecarea în beton |
Modul de defectare care guvernează este de obicei forfecarea conectorului, dar placa de beton poate controla și prin despicare longitudinală sau prin forfecarea nervurilor unde este profilată platforma. Acesta este motivul pentru care armătura și dispunerea știftului trebuie proiectate împreună, nu tratate ca elemente separate.
Unde este utilizat fiecare sistem
Grinzile compozite sunt soluția standard pentru podelele de birou și industriale cu deschidere lungă, unde placa acționează ca flanșă de compresie și secțiunea de oțel este redusă în greutate în consecință. Grinzile acoperite sunt utilizate acolo unde este necesară rezistența la foc fără protecție suplimentară și acolo unde este nevoie de un element robust, amortizat de vibrații. Tuburile umplute cu beton sunt folosite pentru stâlpii înalți deoarece betonul întârzie flambajul local al peretelui tubului și tubul limitează betonul, astfel încât capacitatea compozitului depășește suma pieselor. Coloanele compozite și proiectarea lor la foc sunt acoperite de aceeași familie de standarde, de exemplu AISC Capitolul I și EN 1994-1-1 cu partea sa de foc EN 1994-1-2.
Puncte de detaliere și construcție
Patru probleme decid dacă o schemă compozită are succes la fața locului. Sudarea crampoanelor necesită o suprafață curată și uscată a flanșei și o procedură de sudare care să facă față învelișului galvanizat dacă grinda este galvanizată. Contracția și curajul betonului trebuie luate în considerare în deformare și în transferul de forță către conectori. Propultarea temporară modifică distribuția forțelor dintre oțel și secțiunea compozită, astfel încât secvența de construcție trebuie definită înainte de finalizarea proiectului. În cele din urmă, zonele de protecție împotriva incendiilor și de conectare, la capetele grinzilor și în jurul îmbinărilor stâlpilor, necesită de obicei o atenție individuală deoarece acțiunea compozită este discontinuă acolo.
Întrebări frecvente
Q:O grindă H poate fi așezată pur și simplu pe o placă de beton fără conectori?
R: Poate suporta placa, dar apoi acționează ca un membru necompozit și betonul nu poate fi folosit ca flanșă de compresie în proiectare; fasciculul trebuie dimensionat independent.
Q:Ce rezistență a betonului este potrivită pentru grinzile compozite?
R: Conform regulilor grinzilor compozite AISC, rezistența la compresiune de proiectare este luată între 17 MPa și 69 MPa, iar betonul structural normal din acest interval este potrivit.
Q:Grinzile compozite au nevoie de știfturi de forfecare în fiecare grinda?
R: Da pentru acțiune compozită completă sau parțială. Știfturile transferă forfecarea longitudinală care face ca placa să lucreze cu oțelul, iar omiterea acestora înlătură baza proiectării compozite.
Q:Construcția compozită este acceptată pentru rezistența la foc?
R: Da, iar elementele încapsulate sau tuburile umplute cu beton pot atinge gradul de incendiu necesar fără protecție suplimentară aplicată, sub rezerva regulilor de proiectare a incendiului din codul de guvernare.
Q:Ce standarde guvernează proiectarea grinzilor compozite?
R: Specificația AISC Capitolul I în Statele Unite și EN 1994-1-1 în Europa, cu sudare cu știfturi la AWS D1.1/D1.1M sau standardul european de sudare echivalent.
Q:O grindă H galvanizată poate fi utilizată compozit?
R: Da, dar sudarea crampoanelor printr-un strat de zinc necesită o procedură calificată și adesea îndepărtarea locală a stratului, așa că starea suprafeței trebuie convenită înainte de fabricare.



















