Sulful și fosforul sunt considerate impurități dăunătoare în oțel plat, cu limite stricte stabilite de obicei sub 0,045% fiecare. Sulful formează sulfură de fier (FES), care are un punct de topire scăzut (~ 1190 grade) și se acumulează la granițe. În timpul rulării la cald, când oțelul atinge temperaturi peste 1200 de grade, Fes se topește, provocând „scurtarea la cald” - o condiție în care oțelul se frământă sub presiune de rulare. Acest lucru face ca materialul să nu fie funcțional în procesele de formare la cald. Pe de altă parte, fosforul se separă la limitele cerealelor și crește fragilitatea la Ambient și Sub - zero temperaturi, un fenomen cunoscut sub numele de „scurtare la rece”. Reduce rezistența la impact a materialului, ceea ce face oțelul plat predispus la fractură în timpul îndoitării sau prelucrării la rece. Procesele moderne de realizare a oțelului utilizează procese de desulfurizare și defosforizare (cum ar fi rafinarea lagărilor) pentru a controla aceste elemente, asigurându -se că oțelul poate rezista atât la operațiuni de rulare la cald, cât și de formare la rece, fără eșec.



















